DESPRE SPECTACOL
Next to Normal
este un musical american pe versuri de Brian Yorkey și muzica de Tom Kitt ce a avut premiera pe Broadway în 2008. Valoarea artistică a spectacolului „Next to Normal”, a fost recunoscută încă de la prima montare, când, în 2009 a avut 11 nominalizări la Premiile Tony și a câștigat 3 premii.
Valoarea literară a libretului a fost de asemenea recunoscută la nivel mondial prin acordarea premiului Pulitzer pentru Dramaturgie în anul 2010, fiind unul din cele 11 musicaluri din istorie care au primit acest premiu.
”Next to Normal” este un spectacol muzical contemporan ce ilustrează o poveste despre dragoste, acceptare, suferință și familie
Dacă la începutul spectacolului, Diana pare să aibă o viață ideală cu o căsnicie fericită și doi copii adolescenți, pe parcurs devine tot mai clar că lucrurile nu stau chiar așa. Diana suferă de tulburare bipolară, anxietate și schimbări de dispoziție și deși se află sub supraveghere medicală și urmează mai multe scheme de tratament, probleme s-au agravat cu trecerea timpului.
Între timp, soțul ei Dan se confruntă cu propria sa confuzie și depresie; fiica Natalie se izolează destul de mult de membrii familiei și începe o relație cu un coleg de școală, Henry; iar fiul Gabe servește drept confident al Dianei și legătura cu un trecut mai fericit. Familia se străduiește să stabilească un fel de normalitate și fiecare personaj își caută propria pace și fericirea.
Next to Normal reprezintă o extraordinară invitație la meditație asupra felului în care societatea înțelege persoanele cu tulburări psihice, înțelege cum să reacționeze și cum să îi ajute pe cei aflați în suferință, să se simtă mai puțin stigmatizați.
Sinopsis
Familia Goodman petrece o dimineață normală, pregătindu-se pentru începutul unei alte zi din viața lor: Diana face sendvișuri, foarte multe sendvișuri; soțul ei, Dan, pare derutat și nu știecum să o mai ajute, să o înțeleagă; Natalie, fiica lor, e doar fiica vie, dar invizibilă, pe când Gabe, fiul mort, e cel mai vizibil și perfect pentru Diana. De 16 ani Diana a fost diagnosticată cu bipolaritate. Un diagnostic vag, pentru toate stările sale fizice și psihice. Degeaba are dulapul plin de medicamente, căci nimic din ce îi este recomandat nu o ajută. Dan este melancolic față vremurile trecute și ascultă mai mult de doctori decât de nevoile soției sale. Natalie refulează în cărți și știință, iar când îl cunoaște pe Henry, care-i devine iubit, ea găsește înțelegerea și atenția de care avea nevoie.
Diana își schimbă doctorul, care îi spune că boala sa a debutat cu un șoc traumatic, respectiv cu moarte primul său copil la vârsta de 8 luni. Nu suferă doar de stări de bipolaritate, ci și de schizofrenie, deoarece continuă să aibă halucinații cu Gabe, fiul ei. Nici terapia cu hipnoza nu o ajută prea mult: „atunci când vorbește despre boala ei, parcă vorbește despre altcineva.” Iar teama ei pentru o nouă pierdere poate duce doar la anxietate și depresie.
Natalie simte că nu contează în viața părinților ei, de aceea recurge la droguri, iar părinții ei nici măcar nu observă. Henry, deși pare că are o influență negativă, este acolo pentru ea. Spre finalul actului I, Diana face un pas spre a-i spune adio lui Gabe, dar ajunge inconștientă să fie internată în spital, după o tentativă de sinucidere, și i se propune o nouă terapie: T.E.C (Terapie electroconvulsivantă sau cu electroșocuri), căreia trebuie să i se supună cu greu, acceptând toate riscurile.
Actul al II-lea începe cu procedura cu electroșocuri care are succes, oferindu-i Dianei în sfârșit claritatea de care avea nevoie, dar în același timp furându-i o mare parte din amintirile sale.
Între timp, Natalie devine din ce în ce mai dependentă de droguri și cluburi, acestea oferindu-i la rândul lor claritatea care se pierduse de mult în viața de acasă. Henry își dă seama că Natalie nu e pe drumul cel bun, dar ea nu îi acceptă ajutorul și pune capăt relației.
Doctorul Madden îi recomandă lui Dan să încerce să îi reamintească Dianei de momentele pe care memoria ei le-a pierdut, chiar și de cele legate de Gabe. Cu pași mici aceasta reușește să unească unele piese ale puzzle-ului, dar Dan evită să menționeze măcar existența lui Gabe, până când Diana găsește o cutiuță muzicală care îi dă voie fantomei lui Gabe să revină în mintea ei.
În momentul în care Diana își amintește de Gabe, Dan o duce de urgență la doctorul Madden, aceștia dorindu-și ca încă o procedură T.E.C. să aibă loc, căci efectele primei par să fi dispărut, dar Diana refuză. Acceptându-și situația, alege să o pună pe fiica ei pe primul loc,
conducând-o la balul la care Henry a invitat-o pe Natalie.
În final, Diana ia decizia grea de a-și părăsi familia, realizând că relația ei cu Dan nu mai funcționează și oferindu-i lui Natalie ocazia să ducă o viață mai puțin anormală. Dan acceptă ajutorul unui terapeut, iar Natalie și Henry încep să aibă o relație fericită, soarele luminând calea tuturor protagoniștilor.
Personaje
Diana Goodman, este personajul principal al piesei. Soție, casnică în jurul vârstei de 40 de ani ce pare să aibă o viață perfectă. În realitate, aceasta suferă de depresie bipolară, afecțiune ce o împiedică să își trăiască viața așa cum și-ar dori. Are deseori accese de delir și trăiește astfel o viață între realitate și fantezie. Trauma produsă de pierderea primului copil, Gabe, conduce în timp la distanțarea atât față de soțul ei cât și față de fiica sa. Cu trecerea timpului ea se simte și mai izolată, iar afecțiunea bipolară se agravează tot mai mult. Diana se străduiește din răsputeri să poată duce o viață măcar aproape normală, însă realitatea este cu totul alta.
Dan, este soțul Dianei și tatăl lui Natalie și al lui Gabe. Ca soț este protector și grijuliu dar și stresat ceea ce conduce uneori la egoism și un fel de agresivitate pasivă. Se confruntă cu o dilemă permanentă, aceea de a alege între propria fericire și sentimentul de grijă față de soția sa, și, deși întâmpină multe probleme, alege să rămână alături de Diana și să îi ofere acesteia tot sprijinul de care are nevoie.
Natalie, fiica Dianei și a lui Dan și sora lui Gabe, este la vârsta adolescenței și a căutărilor de sine. Face față cu greu problemelor mintale ale mamei sale și trăiește un amalgam de emoții pe care nu știe cum să și le exteriorizeze. Ca urmare, îi respinge pe cei care își arată afecțiune față de ea pentru că nu știe cum să accepte dragostea. Cel mai mult își dorește să își înceapă viața departe de casa în care se simte ca o umbră.
Gabe, este primul copil al Dianei și al lui Dan și fratele lui Natalie. Un personaj enigmatic care trăiește numai în imaginația mamei sale, în realitate acesta a murit la vârsta de 8 luni. Încă de la începutul piesei apare ca un personaj provocator și rebel ce se plasează în conflict cu celelalte personaje, mai puțin cu mama sa, aceasta fiind singura care îi arată afecțiune. Gabe se teme să nu piardă afecțiunea mamei sale și devine extrem de gelos atunci când altcineva îi captează atenția.
Henry, este un tânăr muzician de 17 ani, care se îndrăgostește de Natalie. Se întâlnesc în liceu și după ce o aude exersând la pian simte că au împreună aceeași pasiune pentru muzică. Henry este un tânăr romantic și arătându-și sentimentele față de Natalie o ajută pe aceasta să se exteriorizeze și să spună ce simte cu adevărat față de familie și față de boala mamei sale.
Dr. Madden, este terapeutul Dianei care de-a lungul timpului încearcă mai multe metode de tratament pe aceasta. În imaginația Dianei acesta apare uneori ca un Rock Star și ca un personaj care îi împlinește fantezii sexuale. În realitate este un medic dedicat meseriei sale și atent preocupat de bunăstarea pacientei sale.